La fel cum chirurgii credeau odată că durerea este benefică pentru pacienții lor, unii susțin astăzi că moartea oferă sens vieții. Dar, având în vedere că oamenii rareori trăiesc peste un secol – în timp ce anumite balene pot trăi peste două sute de ani – este greu să nu vedem limitele noastre biologice ca fiind profund nedrepte. Nu e de mirare atunci că majoritatea oamenilor care se apropie de moarte își doresc să aibă mai mult timp.

Totuși, odată cu avansarea științei, sfârșitul vieții noastre va mai părea mereu atât de apropiat? De la ventilatoare la implanturi cerebrale, medicina modernă estompează ceea ce înseamnă a muri. Într-o sinteză lucidă a gândirii neuroștiințifice curente, Zeleznikow-Johnston explică faptul că moartea nu mai este pierderea bătăilor inimii sau a respirației, ci pierderea identității personale – esența identității noastre este mintea, iar mintea noastră este codificată în structura creierului.

Pe această bază, el explorează cum tehnicile recent inventate de conservare a creierului ne oferă acum șansa de a ne păstra mințile pentru a ne permite o viitoare reînviere. Fie că au luptat pentru justiție sau au vindecat boli, suntem recunoscători acelora dintre strămoșii noștri care au contribuit la crearea unei lumi mai bune – însă ei nu pot savura roadele civilizației pe care au ajutat-o să o clădească.

Dar dacă lucrăm împreună pentru a crea un viitor mai bun pentru descendenții noștri, putem chiar avea șansa să trăim în acel viitor. Pentru că, dacă vom reuși, poate că viitorul ne va iubi suficient de mult pentru a ne aduce înapoi și a-și împărtăși lumea cu noi.

Pagini: 368, Anul publicării: 0120, Dimensiuni: 12.8x12.8cm