Punk: mizeria și furia. Dar a fost mult mai mult decât atât.
În Istoria muzicii punk, autorul Stephen Palmer descrie explozia punk rock din 1976-77 în Marea Britanie obosită, plictisită și stratificată social. Izvorând din străzile învechite și pline de gunoaie ale Londrei, muzica punk a exprimat furia reprimată a tinerilor din clasa muncitoare, fără un loc unde să meargă și fără nimic semnificativ de făcut. Muzica sa era brută și șocantă. Moda sa ironiza valorile sobre ale clasei mijlocii. Arta sa se exprima prin decupaje și graffiti sprayate. Totuși, sub această explozie bruscă, înspăimântătoare pentru establishmentul care a fost martor, incomprehensibilă pentru angajații din birouri care mergeau și veneau de la muncă, se ascundea o filosofie a exprimării creative individuale și o etică a anti-rasismului și eliberării femeilor.
Punk-ul în forma sa originală a fost o mișcare de eliberare umană, un moment Anul Zero în istoria unei națiuni mai obișnuite cu exploatări coloniale și un vast imperiu. A vorbit despre furie, despre disperare, despre o mânie cathartică exprimată prin muzică viscerală, captivantă și revoluționară. Imaginile sale vizuale au capturat privirile națiunii și curând ale lumii. Iar toate figurile centrale au țipat, au bătut și au spart ușile Establishmentului.
Această carte trasează originile, apariția, dezvoltarea și sfârșitul punk-ului. Este o carte plină de pasiune și descriere vie, demnă de viziunile individuale ale muzicienilor punk originali.
Punk-ul a fost murdar și furios, dar a fost, de asemenea, o nouă eră pentru scena muzicală britanică.
