Zona de origine a orzului este Orientul Apropiat, precum și regiunea estică a Balcanilor. Cea mai veche dovadă istorică a orzului datează din anul 10.500 î.Hr. Din anul 8.000 î.Hr., în Egiptul Antic, orzul apare ca orz sălbatic (Hordeum vulgare), în timp ce în jurul anului 7.000 î.Hr. a început cultivarea selectivă a orzului în însăși Egiptul Antic. Din jurul anului 5.000 î.Hr., orzul era cultivat și în Europa Centrală.

Făina de orz este măcinată folosind o moară tradițională de piatră. Procesul lent de măcinare păstrează calitățile cerealelor, rezultând o făină de calitate superioară comparativ cu făinurile obținute prin măcinare industrială cu viteză mare, unde grâul este încălzit la temperaturi de 80 de grade.

• Compoziție: Conține 7 aminoacizi esențiali și vitamina B3. Este bogată în fibre vegetale, dar fără zaharurile care se găsesc în făina albă de grâu.
• Efecte: Orzul este sățios, benefic pentru digestie și furnizează energie pentru o zi solicitantă. De asemenea, conține octatrienol, un antioxidant care acționează asupra nivelurilor de colesterol și ajută la restabilirea sănătății sistemului cardiovascular. După o masă care include orz, nivelul glucozei din sânge nu crește. Previne formarea cheagurilor.
• Utilizare: Este folosit în prepararea produselor de panificație și patiserie.