În acest studiu, Mihalis Grigoriu, având ca inspirație formularea poetică a lui Einstein „Pe măsură ce trece timpul tind să cred că Universul seamănă mai puțin cu o mașină și mai mult cu un gând imens”, încearcă să formuleze o „teorie unificată a funcțiilor sistemice”. Desigur, conștient fiind cât de îndrăzneț este un astfel de demers care aparține domeniului filosofiei științei, el caracterizează acest studiu drept „fantastic”.

În realitate, însă, este un manual care analizează unitatea materiei și evoluției și încearcă să dezvăluie cadrul unitar care leagă toate fenomenele naturale, de la nivelul subatomic și aranjamentul universului până la viață, gândirea umană și comportamentul social.

Urmând un stil personal de scriere, autorul „conversează” uneori cu cititorul prin formularea de întrebări directe și reflecții, inserând și corelând informații din diverse domenii științifice.

Întrebarea îndrăzneață care este încercată a fi pusă pe parcurs este următoarea: oare parametrii comuni, care se constată în modurile de funcționare ale diferitelor forme de organizare sistemică a fenomenelor naturale și vii, toate bazate pe determinism, pot fi descriși - metaforic - ca parametri ai dezvoltării unei „inteligențe” a naturii?

O astfel de gândire îndrăzneață conduce la concluzia că fenomenul manifestării „inteligenței”, în diverse grade de complexitate structurală și sistemică, evocă clasicele „matrioșka” care se află una în alta!

Totuși, pe măsură ce se schimbă scara de observație și trecem de la categoriile celor neînsuflețiți la categoriile sistemelor vii, datorită dezvoltării, inițial a sistemelor senzoriale de comunicare și comportament pre-lingvistice ale animalelor și ulterior a formelor de comunicare simbolică - lingvistică (a oamenilor și animalelor), diverse utilizări îndrăznețe ale conceptelor precum „intenționalitate”, „auto-conștiență” etc., încetează treptat să mai aibă înțelesul metaforic al unei „inteligențe” care descrie existența relațiilor cauză-efect deterministe și încep să dobândească sensul literal uman care le este atribuit prin clasificarea și gestionarea lor lingvistică.

(Din prezentarea de pe coperta a patra a cărții)