În ultimii ani, atât în Grecia, cât și în multe țări la nivel internațional, s-a manifestat un interes deosebit pentru dependența de substanțe a populației feminine. Studiile și experiența clinică evidențiază diferențe importante, în special psihice și sociale, dar și biologice între bărbați și femei, atât în ceea ce privește factorii care determină femeile să se implice în consumul de substanțe și să urmeze o anumită cale a dependenței, cât și în privința procesului de căutare a ajutorului pentru dezintoxicare.

Mărturia femeii dependente de orice vârstă, a mamei dependente, a imigrantei și a refugiatei ne învață multe și ne cheamă să fim părtași la „poveștile” ei dure, dar mai presus de toate, să-i ascultăm sufletul, strigătul alienării și stigmatul dezintoxicației.

Deși această lucrare se referă în principal la dependența de substanțe a femeilor, ea acordă în același timp o atenție deosebită puterii iubirii părintești, a legăturii și a psihoterapiei, precum și sensului pe care acestea îl au în lupta dificilă pentru dezintoxicare.