În întunecata magazie a stației din Antwerpen — așa începe povestea naratorului — se afla un tânăr blond, purtând bocanci grei de drumeție, pantaloni de lucru albaștri și un rucsac vechi, intens ocupat să ia notițe și să facă desene într-un caiet.

Naratorul îl privește fascinat și apoi începe o relație care se desfășoară pe durata a decenii. Străinul enigmatic se numește Jacques Austerlitz. A trăit mulți ani în Londra, dar nu este englez.

În anii 1940, ca refugiat evreu copil, a ajuns în Țara Galilor și a fost crescut în casa preotului parohiei unui sat mic, împreună cu predicatorul și soția sa, oameni în vârstă și triști. Băiatul crește singuratic, iar când află adevărata sa origine și numele real, înțelege și de ce se simte un străin printre oameni.

Sebald adună în această carte povestea unei ființe tulburate și smulse din rădăcini. El cercetează trecutul, care este retrăit din nou prin limbajul dens al unuia dintre cei mai importanți și originali povestitori ai timpului nostru.