Tânăra femeie care, între 1951 și 1954, menține o corespondență densă cu poetul italo-elvețian și cercetătorul danteist Remo Fasani nu este încă numită Cristina Campo: nume, opere și destin sunt încă în fazele lor incipiente, iar aici se descoperă strălucirea temelor și descoperirilor, în alegerea definitivă, pentru amândoi, a căutării frumuseții și adevărului.

Vittoria Guerrini îl întâlnește pe Remo Fasani la Florența: se naște o prietenie centrată pe împărtășirea lecturilor, operelor de artă, muzicii, momentelor de viață, scrierilor, poeziilor și imaginilor. „Nu mă simt niciodată atât de împământenită în țara mea ca atunci când o văd în ochii acestui elvețian,” ar scrie Cristina Campo unei prietene câțiva ani mai târziu.