Studiul acesta, bazat pe cercetări de teren etnografică și având la bază abordările antropologice contemporane ale rudeniei, urmărește cum femeile care sunt nevoite să recurgă la tehnica biomedicală a donării de ovocite subminează „domnia” genelor și resping subordonarea monolitică a maternitații și rudeniei în biologie.

Întrebându-se despre relațiile lor de rudenie prin noi articulații de elemente, simboluri și metafore, care pot face referire uneori la biologie și alteori la creștere, subiecții sociali „redistribuie cărțile” rudeniei, conducându-ne la recunoașterea că parentalitatea și rudenia nu trebuie considerate exclusiv ca o consecință a existenței, ci pot constitui și rezultatul unei acțiuni intenționate.