Tot ceea ce numim „realitate interioară-psihică” și „realitate exterioară” nu are limite absolut clare și distincte. Se influențează reciproc și se reorganizează condițiile de existență ale fiecărui subiect pe măsură ce se transformă.

Gândirea psihanalitică nu acceptă ideea simplistă a unei realități obiective care se desfășoară independent, în fața unui observator neutru și invulnerabil, nici convingerea că există o scenă interioară, unde se dezvoltă o experiență subiectivă complet protejată și purificată de amestecuri.

În cadrul procesului analitic se evidențiază difuzia trăirilor între analist și analizat prin tranzacția transferentă și contra-transferentă. De asemenea, se evidențiază cât de vulnerabilă este condiția analitică atunci când este amenințată de situații externe intense, care pot să invadeze imprevizibil și turbulent.

În această monografie sunt adunate articole psihanalitice care explorează conceptele de realitate interioară și realitate exterioară și termenii interdependenței lor, atât la nivel teoretic cât și, mai ales, la nivelul experienței clinice.