Dacă ți se întâmplă vreodată să ajungi în orașul minelor, oriunde ai fi în orașul minelor, privește ciudatele mașinării cu multe curele și cu tot felul de născociri ale minții omenești, dar privește și oamenii înșiși. Privește copiii. Din când în când venea câte un călător îmbrăcat elegant să viziteze lucrările, avea cu el aparatul de fotografiat și bastonul său, și dădea din cap că a înțeles acest lucru sau acela pe care i-l explica maistrul. Pe noi ne saluta zâmbind, prietenos, și atât – nu se uita prea mult la noi, nu stătea uimit să ne privească. Probabil i se părea firesc să fim acolo. Însă, dacă se întâmplă vreodată să ajungi în orașul minelor, uite-te, cum îți spun, și atunci poate vei spune și tu în sinea ta că am dreptate dacă mă plâng; și dacă te invidiez, pe tine, pe care te cred norocos în viață. Dar, pune ochii inimii tale și privește.

„Cartea domnului Daskalaki este o oază, repetăm. Dar este și ceva mai mult: este una dintre cele mai bune cărți ale prozei noastre contemporane”.

Anghelos Terzakis