Balcanii, din perioada coborârii slavilor până în vremurile moderne, nu au încetat să fie un câmp de confruntări ale popoarelor, dar și un loc unde s-a format o moștenire culturală comună, în care un rol esențial l-a jucat influența Bizanțului, românitatea și Patriarhia Ortodoxă Ecumenică, care a preluat rolul de conducător național după 1453.

Religia a devenit liantul popoarelor ortodoxe balcanice. În efortul de a căuta sprijin pentru credincioși împotriva papistașilor, ereziilor și altor credințe, relicvele sfinților au căpătat o mare cerere. Un astfel de sprijin a fost racla minunată a Sfintei Parascheva din Epivat, de la Propontida până la Ohrida și de la Prut până la Hemo, în perioada târzie a Evului Mediu. De atunci și până astăzi, continuă să fie un centru de cult pentru ortodocși.

Cartea tratează viața și parcursul raclei Sfintei Parascheva din Tracia de Est, sfântă bizantină care a trăit în secolul al X-lea, se referă la contextul istoric al epocii și la condițiile care au condus la transferul raclei în Balcani, din secolul al XIII-lea până în secolul al XVII-lea.

Examinează prezența spirituală a Sfintei în rândul popoarelor ortodoxe balcanice, de la perioada târzie bizantină până în ajunul Revoluției Grecești în Principatele Dunărene, prin prisma evenimentelor care au marcat trecutul istoric al statelor în care racla Sfintei a rămas. Minunile sale au menținut vie flacăra credinței ortodocșilor și astfel au făcut-o extrem de populară în statele balcanice, până la punctul de a fi considerată sfântă națională.

Cu dreptate și-a câștigat titlul de „Ocrotitoarea Balcanilor”.