Pe 30 septembrie 1978, Tehching Hsieh a început prima dintr-o serie de Performanțe Un An extraordinare care l-au făcut un nume obișnuit în scena artistică din New York. S-a sigilat într-o cușcă construită special în studioul său și a rămas acolo în izolare totală fără nici o comunicare timp de 365 de zile. Prietenul său, Cheng Wei Kuong, a facilitat lucrarea ocupându-se de mâncarea, hainele și deșeurile sale, precum și realizând portretele zilnice care compun această carte.

Această lucrare, „Performanța Un An 1978-1979” („Cage Piece”), a fost fără precedent în utilizarea dificultății fizice pe durate extreme. Pe lângă izolarea totală, lista de reguli impuse de Hsieh îi interzicea să citească, să scrie, să asculte radio sau să se uite la televizor. Artistul și-a deschis studioul pentru public în 19 zile din 365, dar chiar și în aceste zile a rămas necomunicativ și a evitat contactul vizual. Regulile stricte ale lucrării au acumulat privare după privare, condamnându-l la o viață de gândire nepătată și neexprimată.