„Atâta timp cât durează soarele” urmează procesul caracteristic de lucru al lui Joselito Verschaeve: construirea unei arhive în continuă creștere de fotografii din întâlniri zilnice, schițarea ideilor și desenarea din acest rezervor de imagini pentru a contura o poveste nouă. Pentru această carte, fotografiile evocă o lume care pare aproape de sfârșit. Ele pulsează cu o melancolie blândă, ca și cum însăși lumina ar număra invers.

Titlul împrumută din „Cosmici” de Italo Calvino, unde soarele se apropie de moartea sa, iar umanitatea se pregătește pentru a sa. Totuși, în povestea lui Calvino, sfârșitul nu este doar tragedie—este și claritate, o pace ciudată care vine din recunoașterea trecătoriei vieții. Opera lui Verschaeve aduce aceeași dualitate: o tensiune între continuare și prăbușire, optimism și extincție, frumusețe și certitudinea că nu va dura. Această oscilație între impuls și îndoială modelează fiecare pagină a cărții și rezonează cu momentul nostru prezent—când tema lumii care se apropie de sfârșit pare mai puțin o ficțiune.