Douglas TBD-1 Devastator a fost un avion bombardier-torpilă de producție americană din perioada interbelică și a celui de-al Doilea Război Mondial, cu configurație cu aripă joasă. Propulsia era asigurată de un singur motor în versiunea de bază Pratt and Whitney R-1830-64 cu 900 cai putere. Prima zbor a acestui avion a avut loc în aprilie 1935.

Producția în serie a durat între anii 1937-1939 și a dus la realizarea a aproximativ 130 de aeronave de acest tip. Armamentul de pe punte consta în două mitraliere de 7,62 mm. Avionul putea transporta, de asemenea, o încărcătură de bombe de aproximativ 800 kg sau o torpilă Mark XIII cu greutatea de aproximativ 1 tonă.

Douglas TBD-1 Devastator a fost pus în funcțiune de Marina SUA, care la mijlocul anilor 1930 a decis să introducă în serviciu un nou avion bombardier-torpilă. Pe lângă versiunea de bază, cu sistem de aterizare rabatabil cu roți, a fost creată și o versiune TBD-1A cu aripi fixe.