În 1939, când începe epopeea lui Ian Buruma, Berlinul se află sub dominația nazistă de șase ani, iar cei 4,3 milioane de locuitori și-au făcut mai mult sau mai puțin acomodarea cu regimul. Când a izbucnit războiul cu Polonia în septembrie, cel mai izbitor la început a fost cât de puțin s-a schimbat. Cu excepția celor evrei. Pentru aceștia, viața, deja grea, avea să devină curând de neînchipuit mai rea.

Până în 1943, odată cu înfrângerea germană la Stalingrad, viața obișnuită în Berlin căpătase o tentă din ce în ce mai disperată. Ultimii trei ani ai războiului în Berlin reprezintă cu adevărat o coborâre în iad, cu un regim în derivă disperată, cu bombardamente tot mai neînduplecate din partea bombardierelor aliate și cu teama crescândă de apropierea armatei sovietice. Salutul obișnuit al berlinezilor nu mai era acum Auf wiedersehen sau Heil Hitler, ci Bleiben Sie übrig - „Rămâi în viață”. Iar până la sfârșitul războiului populația Berlinului scăzuse aproape la jumătate.

Dintre cei care încercau să supraviețuiască în oraș se afla și tatăl lui Ian Buruma, un prizonier încorporat ca muncitor forțat în economia de război împreună cu alte 400.000 de persoane aduse din străinătate. Buruma acordă o atenție deosebită experiențelor sale și ale acestora, care dau cărții o dimensiune specială în plus. Este o carte plină de tandrețe și eroism autentic, dar în niciun caz sentimentală: iar și iar vedem că cei mai mulți oameni nu fac lucrul greu în majoritatea timpului. Cei mai mulți se conformează. Este o lecție care nu și-a pierdut actualitatea.