În timpul mandatului lui Harold Macmillan (1957-1963), a avut loc o schimbare profundă în relațiile externe britanice. Aceasta a afectat atât relația cu Europa Occidentală, cât și poziția Marii Britanii în cadrul Commonwealth-ului.

Studiul explorează interacțiunile puțin cercetate dintre politicile Commonwealth-ului și Europei Occidentale. Examinează în mod special modul în care ministerele au fost implicate în formularea strategiilor politice și în traducerea acestora în tactici de negociere.

Prin compararea a trei faze diferite, apare o imagine nuanțată a rolului politic al birocrației în tensiunea complexă dintre tradiție și reînnoire.