În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Shakespeare a fost ridicat în multe povești literare germane în categoria „al treilea clasic autor german” alături de J. W. Goethe și F. Schiller. Această imagine a lui Shakespeare, așa cum a fost conturată de istoriografia literară, a avut o influență de lungă durată asupra cercetătorilor cu privire la recepția operei sale în Germania pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Perioada post-romantică a recepției sale, considerată academică, a rămas astfel uitată pentru o lungă perioadă.

Acest studiu se concentrează pe procesele și practicile recepției lui Shakespeare în perioada Vormärz. Inițial, arată că discuțiile continuau între 1815 și 1850 referitor la condițiile necesare pentru înființarea unui teatru german național și apariția pe scenă a unui „al doilea” Shakespeare. Analiza diferitelor canale de difuzare a sa (ediții și traduceri ale operelor, reviste, almanahuri, antologii, documente ilustrate, studii critice, monografii) în a doua parte, mărturisește extinderea uimitoare a acestei transmiteri culturale, oferind totodată o perspectivă instructivă asupra contextului recepției.

Partea finală a studiului este dedicată asimilării și normalizării lui Shakespeare de către un public german larg.