Iezuitul canadian Bernard Lonergan (1904-1984) a publicat marea sa lucrare „Insight: A Study of Human Understanding” în 1957. De-a lungul celor aproape o mie de pagini, el propune un traseu epistemologic riguros pentru a înțelege însăși înțelegerea, în special acel moment miraculos când ceva ni se revelează și devine clar.

Plecând de la ideile acestei lucrări strălucite, Lonergan a dezvoltat ulterior o „metodă” pentru a „ajunge la înțelegere” în domeniul teologiei. Abordează aceasta interdisciplinar, deoarece teologia nu este o știință izolată în sine, ci este conectată cu alte domenii ale cunoașterii umane, în special științele sociale.

Pentru acest intelectual enciclopedic, „metoda nu este un set de reguli pe care oricine, chiar și un prost, trebuie să le urmeze meticulos. Dimpotrivă, este mai degrabă un cadru menit să întărească creativitatea și colaborarea. Metoda descrie diferitele grupuri de operații pe care teologii trebuie să le efectueze în îndeplinirea sarcinilor lor [...]. Într-o astfel de teologie contemporană, considerăm opt sarcini diferite: cercetare, interpretare, istorie, dialectică, explicarea fundamentelor, stabilirea doctrinelor, sistematizare, comunicare” (Introducere).

În cele din urmă, „metoda teologică” propusă caută, pentru cei care se apropie de teologie, să descopere propria sa structură dinamică care îi ajută să primească cunoașterea și să-i verifice validitatea, dar întotdeauna într-un cadru cu adevărat creativ.