Treizeci la sută din eforturile medicilor sunt consumate de birocraţie, mult din ea grotescă şi fără sens, care fură nu doar timpul, ci şi motivaţia. Câtă atenţie mai rămâne pentru oameni?

Timp de patruzeci de ani, medicul din Austria Inferioară Günther Loewit a urmărit cum sistemul de sănătate îşi uită pacienţii. Acum îl denunţă: industria sănătăţii, care-şi creşte miliardele pe spatele pacienţilor şi transformă vindecarea într-un produs; politica, care nu poate veni decât cu noi forme şi cerinţe de documentaţie; şi medicii înşişi, care sub această presiune evită responsabilitatea şi devin medici de lifestyle sau tratează oamenii în linie, programaţi în unităţi de câte două minute, fără empatie, fără atingere, fără să-i privească cu adevărat în ochi.

Ca exemplu elocvent, jurnalista Silvia Jelincic povesteşte despre tatăl ei, în care sistemul de sănătate a dat greş. O carte care ar putea stârni teama de acest sistem—dacă Loewit n-ar oferi sugestii simple despre cum ar putea fi îmbunătăţit fără costuri.