Camerele Secrete sunt alcătuite din lecturi, povestiri și mărturii în care corpul suferind, prin tot felul de pierderi, vorbește despre noi înșine. Sunt spații literare ale bolii și durerii, unde se dezvăluie forța lor impresionantă de a ne schimba; studii despre durere ca tortură fericită a îndrăgostiților și, în același timp, ca vehicul al transformării lor; explorări ale corpului ca sursă de plăcere și, totodată, ca închisoare a tristeții.

Camerele secrete ale literaturii sunt locuite de afecțiuni fizice și psihice; sunt locurile durerii și ale morții: această dublă flacără care, cu lumina ei întunecată, definește viața. Și sunt totodată nișele unde se dezvoltă ideile lui Fernando Vallejo, Katherine Mansfield, Carson McCullers, Sylvia Plath, Abigael Boórquez, Susan Sontag, Joan Didion, David Huerta, Roberto Bolaño, Oliver Sacks, María Luisa Puga; autori la care, printre alții, face referire autorul, încercând, am putea spune, să descopere corpul, limitele și influența sa, atât în sfera psihicului uman, cât și în cea a societății și a culturii.