Cântecele tăcute reprezintă colecția poetică a lui Fotis Paschalinos (pseudonim literar al lui Theodorakis Zoras), scrisă între 1938 și 1943. Aceasta este prima ediție, care completează prezența poetică a lui Paschalinos, cunoscut deja prin „Eparhika” (1938).

Fotis Paschalinos a fost executat de forțele de ocupație germane în 1943 la Patras și de atunci poemele sale au fost dispărute, deși se știa de existența lor. Takis Doxas, care le antologhează în „Iliaiki Grammatoria” în 1963, scrie: „A lăsat în mâini străine, dar dragi, destule poezii, precum și colecția sa «Treizeci de poezii», a cărei publicare o anunțase. Foarte puține dintre acestea însă au văzut lumina tiparului până astăzi.”

Cântecele tăcute au reieșit la lumină după șaptezeci și cinci de ani, ca o carte integral manuscrisă și realizată manual, legată și îngrijită cu mare atenție chiar de poet. Manuscrisul a fost salvat datorită Niki (Nikoula) Syiropoulou, logodnica lui Paschalinos în acea perioadă, care l-a păstrat până la moartea ei. A fost găsit în urma testamentului său în 2018 de către nepoata ei, Georgia Syiropoulou, împreună cu alte relicve ale familiei Syiropoulou.

Ediția integrală a colecției nu este doar de importanță literară, ci reprezintă o mărturie spirituală și istorică după optzeci de ani de tăcere.

Cântecele tăcute sunt publicate de Editura Metronomos cu o postfață literară de Sotiris Trivizas și o postfață despre istoria cărții din 1943 până astăzi de către Georgia Syiropoulou.