Dogma sa, care a devenit aproape a noastră, era: „Nu așteptați revoluția. Cei care promit revoluție sunt mascarici, ca ceilalți. Fă-ți tu însuți revoluția. Fiți oameni liberi și trăiți în spirit de camaraderie.” Simplific, evident, însă a fost un discurs cu o frumoasă simplitate. O poruncă clară, o regulă, „și să se înece vechea lume!” (Victor Serge)

Intrarea furtunoasă a lui Libertad în mișcarea anarhistă din Franța de la începutul secolului al XX-lea marchează începutul curentului anarhoindividualist. Ridicând strigătul său aspru și plin de voie bună în mijlocul străzilor Parisului, deschide un nou - și periculos - drum în practica revoluționară: viața înseamnă revoltă permanentă. Proclamă agresiv „urăsc resemnarea, urăsc inerția!” și încurajează entuziast „să nu ne permitem nici măcar cea mai mică diminuare a sinelui nostru, să iubim viața!”

În ciuda sfârșitului său tragic și prematur, a lăsat o amprentă profundă, rămânând până astăzi unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai tendinței subapreciate a anarhoindividualismului. Ediția de față constituie prima prezentare completă a lui în limba greacă.