Imaginea Ermoupolis pe care o cunoaștem din cărțile istorice, fotografiile din secolul al XIX-lea și al XX-lea, precum și din clădirile care au fost păstrate până în zilele noastre, este semnificativ diferită de imaginea orașului așa cum era în primele decenii ale existenței sale, după formarea sa treptată în timpul Revoluției Grecești. Ermoupolis nu a fost construită inițial ca un oraș neoclasic. Modul și condițiile istorice în care s-a format, sentimentul inițial al primilor locuitori că era o așezare temporară, până la sfârșitul războiului, sărăcia refugiaților au condus la formarea unui așezământ cu adăposturi din lemn și clădiri provizorii, cu o construcție dezorganizată și străzi înguste și încurcate, care au constituit imaginea timpurie, dar necesară, a Ermoupolisului.

Cartea „Imagini din primele decenii ale Ermoupolisului” încearcă, cu ocazia aniversării a 200 de ani de la numirea Ermoupolisului, să studieze și să prezinte această imagine din primele decenii de la înființarea sa și procesul de transformare într-un oraș strălucitor, bijuterie a noului Stat elen. Instrumentul principal pentru acest studiu este reprezentarea orașului realizată între 1835-37 de inginerul bavarez Weber și planul orașului din 1837, elaborat tot de inginerul bavarez Weiler. Pentru nevoile cărții, a fost redesenat și este oferit ca inserție, împreună cu cartea, o copie mare și clară a reprezentării din 1835-37, în timp ce se realizează un studiu detaliat al fiecărui cartier al orașului, prezentând starea acestuia în 1835-37 și descriind schimbările survenite față de planul orașului.

În cadrul acestui studiu sunt prezentate și comentate, de asemenea, dagherotipia Ermoupolisului din 1843 și primele fotografii ale Ermoupolisului din 1852, împreună cu o fotografie a unei porțiuni din piața Miaouli, când aceasta era încă de pământ.

După o cercetare riguroasă în arhivele păstrate din acea perioadă, sunt descrise detaliat acțiunile Primăriei pentru aplicarea planului orașului în centrul orașului și pe piață, construirea digului de coastă, pavarea străzilor, deschiderea și modificările străzii Ermou, procesul de durată îndelungată pentru exproprierea terenurilor din piața Otton (actuala piață Miaouli) și amenajarea ei. Sunt menționate, de asemenea, dificultățile întâmpinate în aplicarea planului orașului, care au condus la abateri și nereguli.

În carte este inclusă și istoria zonei de coastă, respectiv a mării, care a fost umplută cu pământ de refugiați în perioada 1823-1829, pentru a construi pe ea adăposturi în mare parte din lemn, unde s-a desfășurat comerțul orașului în primii ani de la înființare. Este amintită și povestea interesantă a lungii dispute care a existat între proprietarii clădirilor din zona de coastă și Statul elen, care a încadrat terenul creat ca teren național și a cerut plata despăgubirilor, un proces care a durat aproximativ 32 de ani, încheiat în 1861.

Prin studiul și cercetarea de mai sus a fost posibilă reconstituirea planului neconservat al parcelelor din zona de coastă din 1853, dobândind astfel o cunoaștere completă și o asociere a numelui proprietarilor cu fiecare parcelă specifică. Din această asociere rezultă că toți primarii orașului până în 1853, împreună cu un număr mare de consilieri municipali și, în general, cetățeni cu o putere semnificativă în administrația orașului, erau proprietari ai zonei de coastă.

Toate datele colectate din asocierea proprietarilor și a parcelelor din zona de coastă au fost reprezentate pe o hartă mai largă a Ermoupolisului, care a fost completată cu date provenind din recensământul străzilor și proprietarilor din 1864, recensământul din 1896, cel puțin 180 de planuri și un număr mare de documente din secolul al XIX-lea. Această hartă a Ermoupolisului, tipărită pe planuri mari de 80×56 cm, este inclusă ca inserție în coperta din spate a cărții. Pe această hartă, pe lângă numele proprietarilor imobilelor, sunt înscrise și utilizările clădirilor, precum și denumirile diferite pe care le-au avut în diverse perioade străzile, piețele și diferitele zone și cartiere ale orașului. În carte sunt incluse și 52 de planuri și 35 de tabele cu informații și date statistice, existând totodată indici detaliați pentru căutarea informațiilor, numelor, asocierea denumirilor străzilor, cartierelor etc.