Autorii Anti-Edip caută nu arhetipuri care să constituie imaginarul, dinamica sau zoologia lui Kafka, deoarece arhetipul funcționează prin asimilare, omogenizare, tematizare, în timp ce ei își găsesc regula doar atunci când intervine o mică linie eterogenă, sub forma unei rupturi. Nu caută nici așa-numitele „asocieri libere” al căror destin trist îi aduce întotdeauna înapoi la amintirea copilăriei sau – și mai rău – la fantezie, și nici nu își asumă o interpretare de tipul „asta înseamnă asta”. Mai presus de toate, nu caută nicio structură de opoziții metonimice și semnifianți pregătiți, deoarece problema nu este să creeze relații dualiste.

Ceea în ce cred ei sunt mașinile lui Kafka, care nu sunt nici structură, nici fantezie, ci un experiment Kafka care nu conține interpretare sau sens, ci doar protocoale ale experienței.

„Scrisul la Kafka, primatul scrisului, înseamnă un singur lucru: nu literatura, ci faptul că enunțarea este una cu dorința, deasupra legilor, statelor, regimurilor. Cu toate acestea, enunțarea este întotdeauna istorică, politică și socială. O micropolitică, o politică a dorinței, care pune sub semnul întrebării toate instituțiile”.

G. Deleuze - F. Guattari

Capitolul 1: Conținut și expresie

Capitolul 2: Un Oedip supradimensionat

Capitolul 3: Ce este o literatură minoritară?

Capitolul 4: Componentele expresiei

Capitolul 5: Persistență și dorință

Capitolul 6: Multiplicarea seriilor

Capitolul 7: Conectoarele

Capitolul 8: Morfome, serii, tensiuni

Capitolul 9: Ce este o asamblare?