Scopul acestui studiu este de a explora modurile în care "Vestul" este perceput în spațiile "Estului" în contextul secolului al XIX-lea, care a fost influențat de factori precum ascensiunea naționalismului și crearea statelor-națiune, procesul de reformă otomană și puterea economică și politică a marilor puteri europene.
Studiul susține că primirea și acceptarea "Vestului" în "Est" au fost un proces activ care nu poate fi înțeles în termeni de opoziție. Prin prezentarea sa ca un model, "Vestul" a exercitat o influență sistematică asupra societăților din "Est", afectând direct modul în care diferite comunități etnoreligioase se percepeau pe sine și pe "ceilalți". Cu toate acestea, influența simultană a naționalismului a negat condițiile de "imitație" a "Vestului", evidențiind toate acele elemente considerate a fi înrădăcinate în modernitatea occidentală și, prin extensie, o amenințare la identitatea națională.
Distanțele față de "Vest" nu însemnau respingerea programelor de modernizare sau "civilizare", care, în cazul grupurilor de conducere greco-ortodoxe din Imperiul Otoman, erau asociate cu programe de elenizare lingvistică și, în practică, au dus la naționalizarea procesului cultural atât în Balcani, cât și în teritoriile anatoliene. Discursul național grec prezenta grecii ca deținători ai unui avantaj semnificativ față de alte naționalisme emergente, precum și față de societatea musulmană. Acest avantaj era o Antichitate greacă idealizată, care fusese plasată la originea civilizației europene de către narativa eurocentrică dominantă în Europa Occidentală. Aproprierea acestei narative în "Est" de către intelectualii greci a modelat condițiile care i-au ridicat pe greci în calitate de reprezentanți exclusivi ai culturii în Est, ignorând orice altă tradiție culturală.