Grecii din Viena Habsburgică sunt sutele de comercianți, în principal din Macedonia de Vest, Epir și Tesalia (familia Karagiannis, Sina, Louba ș.a. s-au distins prin lucrarea lor națională și solidaritatea socială) și zecile de erudiți (Anthimos Gazis, Neophytos Doukas, Theoklitos Pharmakidis, Dimitrios Darvaris ș.a. s-au evidențiat prin contribuțiile lor spirituale), care au trăit în Viena în principal după 1740 până în anii 1820.

Mai ales după Tratatul de Pace de la Passarowitz (1718) și decretul imperial din 1725, care permitea comerțul en-gros de către supușii otomani, grecii au preluat comerțul între Est și Europa Centrală. Activitatea comercială intensă a grecilor din Viena le-a oferit posibilitatea de a acumula o mare avere. Mulți au devenit actori economici importanți în Austria.

În același timp, mulți erudiți din Grecia ocupată s-au stabilit în Viena pentru a studia, a scrie, a publica cărți și a transmite cunoștințe grecilor, pregătind practic renașterea națiunii. De asemenea, începând cu 1784 au fost publicate ziare și reviste în limba greacă. Georgios Vendotis din Zakynthos a lansat primul ziar cu titlul „Tachydromos tis Viennis” (Poștașul Vienei).

Următoarea a fost „Efimeris” a fraților Markides-Poulio din Siatista, în 1790, la tipografia cărora Rigas Velestinlis și-a tipărit proclamațiile revoluționare și „Thourios”-ul. Ulterior au fost publicate „Hermes o Logios” și „Eidiseis dia ta Anatolika Meri”, înlocuit în 1812 cu ziarul „Ellinikos Tilegrafos”, care a fost publicat până în 1836. În 1819 Athanasios Stageiritis a publicat revista „Kalliopi”, care, împreună cu „Hermes o Logios”, a încetat să mai apară în 1821.

Faruri neostoite pentru elenismul din Viena au fost bisericile sfinte ale Sfântului Gheorghe și Sfintei Treimi, în inima cartierului grec din centrul Vienei, unde se afla și „locul de întâlnire” al grecilor, celebrul Griechenbeisel (taverna grecilor). S-a considerat necesar ca înainte de activitatea comercială, editorială și educațională a grecilor să fie realizată o scurtă referire istorică la casa Habsburgică, deoarece istoria acesteia coincid practic cu istoria Austriei până la destrămarea Austro-Ungariei, în 1918.

(Din prezentarea de pe coperta a patra a cărții)