Așa-numitele lucrări areopagitice sunt produsul activității literare a unui autor necunoscut, care poate fi plasat la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea. Este vorba despre lucrări de mare importanță care au exercitat o influență semnificativă asupra gândirii teologice a Orientului și Occidentului.
Autorul necunoscut, inițial păgân și apoi creștin, avea o educație filosofică solidă (cel mai probabil a fost discipolul filosofului neoplatonic Proclus) și a folosit terminologia filosofiei neoplatonice pentru a exprima doctrina creștină despre trinitatea divină.
"Despre numele divine", care se întinde pe treisprezece capitole, tratează în cadrul teologiei afirmative numele și atributele lui Dumnezeu, care rezultă din providențele și acțiunile binefăcătoare ale divinității. Sunt dezvoltate, între altele, "theonymii" binefăcător, lumină, bine, eros, ființă, viață, înțelepciune și unu.
"Despre teologia mistică", împărțită în cinci capitole scurte, tratează "negura divină" – întunericul în care Dumnezeu se ascunde și modalitatea unirii cu divinul, pe cât posibil, utilizând în principal teologia negativă.
