Dragă Beth,
într-o poveste ca aceasta, personajele devin tot mai puține. Îți amintești oare tot acel timp petrecut împreună când, prin cuvintele noastre, puneam ordine în uitare? Lista pierderilor noastre a crescut atât de mult încât a devenit o limbă în sine.

În carte, Andrea Cote, cu ironie, tandrețe și realism crud, explorează pustietatea sufletească; viața emigrantului care caută o promisiune neîmplinită. Prin forme epistolare, limbajul strict al publicității și un lirism întunecat, poeziile ei dau glas viselor, furiei, melancoliei și paradoxului revenirii, care confirmă că viața este întotdeauna în altă parte.