„Teoria Specializării în limbă, cu accent pe verb” și cu referire la „exemplul limbii grecești” este rezultatul unei îndelungate reflecții personale asupra esenței funcționării verbului în propoziție.

Considerând că verbul în comunicarea umană reprezintă expresia „devenitului” heraclitian, adică a schimbului continuu al acțiunilor și stărilor zilnice din viața noastră, susținem că verbul complet (do-verbs) funcționează ca centrul propoziției („triada logică energetică”), cu toate celelalte elemente care îl înconjoară, sintactic și semantic, compunând grade progresive de specializare ale acestuia și între ele.

În mod corespunzător, susținem că în sintaxa copulativă se evidențiază celălalt pilon, „ființa” limbii, din nou cu verbul (be-verbs) în centru și cu funcție specializatoare a celorlalți termeni („triada identitară specializatoare”).

Teoria propusă a „Specializării” conduce, evident, și la revizuiri sau chiar răsturnări ale formelor de analiză existente, precum de exemplu la „arborele” ce reprezintă structura ierarhică a propoziției, în care elementul direct dependent este verbul și nu subiectul, întrucât acesta depinde de verb (ca „subiect al verbului”).

În cele din urmă, susținem că funcționarea propusă a verbului are un caracter „universal”, cu diferite parametri tipologici.