Construirea necesită putere și resurse – apoi, odată creat, mediul nostru structurează modul în care ne raportăm unii la alții. Dar cum ar arăta un mediu construit distinct democratic? Ar trebui să prioritizăm un proces incluziv prin care cât mai mulți cetățeni să poată decide cum este proiectată o clădire? Sau este vorba despre modul în care arhitectura și spațiile urbane pot reprezenta cel mai bine democrația pentru cetățeni – și cum construcția și planificarea orașului pot facilita concret acțiunea democratică a cetățenilor?

În Street, Palace, Square, teoreticianul politic Jan-Werner Müller oferă o nouă interpretare elegantă a arhitecturii și democrației, care se bazează pe exemple de la Washington DC la Dhaka, Cairo și Berlin. Acoperind pe larg filosofia politică, istoria și designul, el arată că îmbinarea arhitecturii cu democrația aduce un beneficiu neașteptat. Pe măsură ce reflectăm asupra spațiilor și simbolurilor pe de o parte și a înțelegerilor noastre despre democrație pe de altă parte, am putea vedea posibilități pe care nu le-am observat înainte: cum să creăm spații în care cetățenii să își poată face politica proprie.