Apologia lui Socrate, scrisă de Platon, este discursul de autoapărare pe care Socrate l-a rostit la procesul său din anul 399 î.Hr. În mod specific, Apologia este o apărare împotriva acuzațiilor de „corupere a tineretului” și „necredință în zeii în care crede cetatea, ci în alți daimonia”. În acest dialog, Socrate vorbește într-un mod foarte simplu și explică cine este și ce fel de viață a condus.

Apologia este unul dintre cele patru dialoguri socratice, alături de Euthyphro, Phaedo și Crito, prin care Platon detaliază ultimele zile ale filosofului Socrate.