Gassan Kanafani, pe lângă faptul că a fost activist politic, intelectual, nuvelist și jurnalist, a fost și dramaturg. Niciuna dintre cele trei piese ale sale incluse în această ediție a seriei Kálistos nu fusese publicată în arabă înainte de asasinarea sa din 1972.

În Poarta, cadrul mitologic devine un vehicul pentru a exprima neliniștea existențială a omului neabătut. Demnitatea și libertatea se dovedesc a fi preferabile supraviețuirii.

Pălăria și profetul readuce în prim-plan întrebări filosofice fundamentale despre viață, propune, dar și contestă definiții tradiționale ale existenței în sine, provocând publicul să-și ia o poziție cu privire la valoarea vieții și a creației. Kanafani abordează conceptele existenței, inteligenței, tehnicii și responsabilității din perspective care nu au fost suficient explorate nici astăzi, în epoca inteligenței artificiale și a roboticii avansate.

Podul către eternitate răstoarnă din nou punctul de vedere din care privim viața ca o conviețuire cu alți oameni. În ce măsură rațiunea este suficientă pentru a ne conecta cu ceilalți, pot credința și încrederea să devină dovezi ale existenței unui om? Ce este considerat o iluzie?

Piesele de teatru ale lui Gassan Kanafani (1936-1972) rămân cele mai puțin cunoscute dintre munca sa diversă (romane, eseuri, nuvele, studii ș.a.) care l-au consacrat drept cea mai emblematică figură a literaturii palestiniene. În acestea se evidențiază scrisul său modernist și profunda influență a existențialismului. Fără a face vreodată compromisuri cu spiritul luptător care străbate întreaga sa operă, în teatru Kanafani rezervă latura cea mai meditativă a creației sale literare.