Un studiu original și documentat despre dance terapia și rolul dansului tradițional la sărbătorile grecești ca formă de terapie și expresie culturală.
Ideea că cineva poate face terapie prin dans poate părea ciudată. Pe de o parte, terapia pare ceva serios; pe de altă parte, dansul ceva vesel și lipsit de griji. Pot oare acestea să coexiste?
În epoca modernă, cuvântul terapie ne duce cu gândul la un termen medical. În trecut, însă, era un concept integrat în viața cotidiană și oamenii îl trăiau prin lucruri simple, cum ar fi dansul. În multe zone din Grecia se spuneau „terapeutică” atunci când dansul se încheia.
Care sunt însă procesele care conduc la această terapie? Prin exemplul etnografic al sărbătorii din Malandrino, Focida, această carte ne poartă în lumea dance terapiei tradiției grecești, care se dezvoltă spontan și se trăiește colectiv: în unificare, sincronizare, animare, expresie și educație care iau naștere în cercul dansului.
„Pentru localnici, dansul nu a fost niciodată terapie. A fost o modalitate de a exista. Un indicator al identității, memoriei și apartenenței. Terapia pur și simplu urma.”
