Există imagini care trezesc o emoție instantanee, care zgândăresc sufletul, în timp ce mintea, ca un servitor ascultător, muncește să găsească și să așeze cuvintele în armonia pe care acestea o așteaptă și, mai mult, o impun. Scrisul, neputând să se despartă de imaginea care l-a născut, o poartă vie în suflet, o privește fermecat până să o surprindă, să simtă că a reușit să nu piardă nimic din senzația inițială. Cam așa se naște și Poezia. Este vorba despre imagini rostite, nu pictate sau fotografiate, imagini ale unei vieți cotidiene în care putem asculta înțelepciunea lumii. Imaginile fără titlu poartă în ele motivul care le-a stârnit, dar și posibilitatea ca fiecare să le vadă într-un mod diferit. Aceasta, de altfel, este magia Artei, a Poeziei, a Scrisului.