Revelația spiritului

Teologia apofatică și arta abstractă. Din multe puncte de vedere, cei doi tâlhari sunt teologia ortodoxă, dar și arta abstractă. Ei sunt atât cel din dreapta, cât și cel din stânga, deoarece sintetizează materia și spiritul, prezentul și eternul, dar și pentru că reprezintă roadele durerii și martiriului, fizic și sufletesc. În același timp, sunt cei doi tâlhari pentru că se învârt în jurul persoanei lui Hristos și în cele din urmă se referă la ea; apofatismul și abstractizarea sunt arte profund personale și profund antropocentrice. Totuși, nu este vorba despre antropocentrismul renascentist, care îl elimină pe Dumnezeu pentru a-l înlocui cu omul, ci mai degrabă despre antropocentrismul tradiției ortodoxe, care face din om un Dumnezeu prin Întrupare și Învierea Cuvântului lui Dumnezeu.

Este depășirea și valorificarea persoanei umane: divinizarea.

Începând această lucrare, aveam o teamă: că prin abstragerea continuă a apofatismului și a artei abstracte persoana s-ar pierde. Că voi ajunge într-un haos spiritual, fără un punct de referință, într-o lume nebulă, în care totul ar fi relativ și vag.

Lucrurile, însă, au urmat cursul lor: toate converg spre persoana umană și de acolo, spre persoana Cuvântului întrupat. Scriu, așadar, despre persoane; despre Întrupare și Înviere, despre Dumnezeu și om. Pentru că acestea sunt centrul și referința teologiei autentice și a artei adevărate.