La întrebarea dacă politica (administrația, economia etc.) este morală, răspunsul nu este ușor și nici simplu. Desigur, ar spune cineva, se poate face altfel? Dacă politica (administrația, economia etc.) nu este elementar „morală”, ce barbarie așteaptă omul și societățile politice? Sunt de acord, ar adăuga altcineva, dar politica în „practică” este o afacere dură, iar acest lucru nu poate fi ignorat de teorie. Poate că uneori cel care exercită puterea trebuie să nu aibă mâinile curate, să facă „munca murdară”. Deci, moralea este una, iar politica alta, teoria este cu totul altceva față de practică, iar ideile diferă de aplicarea lor. Și cine nu vede această distincție, probabil că nu este realist. Este irealist și se înșală grav.
Este însă necesar să se despartă definitiv politica de problematicile morale? Care este atunci costul, care sunt consecințele asupra vieții societății? Dacă practica se îndepărtează foarte mult de idei, de principii și valori, dacă acestea sunt alungate din prim-plan ca prezențe deranjante, devin inaccesibile și invizibile pentru oameni, oare atunci acțiunea și procesul politic sărăcesc excesiv în conținut și valoare? Și conducerea politică, asupra căror aspecte trebuie să își concentreze atenția? Simplă administrare și/sau schimbare normativă și bună guvernare? În ce condiții poate aceasta să răspundă rolului și misiunii sale, care este să servească societatea în ansamblu și nu doar interesele unei clase, grup social sau „elite”? Ce spun și evaluează în privința aceasta marii filosofi și gânditori, de la epoca lui Platon și Aristotel până în vremurile moderne?
Acestea și alte probleme conexe sunt tema argumentelor și reflecțiilor dezvoltate în paginile acestei cărți și a celei de-a patra ediții a sale.
