Lucrarea de față are ca punct de plecare necesitatea unei prezentări interpretative sistematice a dispozițiilor noului KINΔ (Legea 5020/2023); totuși, nu se limitează la o simplă înregistrare a noilor reglementări. Dimpotrivă, prin evaluarea riguroasă a datelor jurisprudențiale – cu accent pe dreptul englez ca reper normativ – și utilizarea comparativă a practicii internaționale de navigație, cercetarea se extinde la elaborarea dogmatică a instituției transportului maritim cu contract de închiriere.

Scopul nu este comentariul fragmentar, ci evidențierea unui cadru dogmatic unitar, capabil să răspundă nevoilor contemporane ale pieței. Sub acest aspect, monografia depășește redarea descriptivă și se ocupă critic de poziții interpretative consacrate, urmărind formarea unui model interpretativ actualizat, cu speranța de a deveni un instrument util atât pentru practicianul juridic, cât și pentru cercetătorul și aplicantul dreptului maritim.

Această alegere este justificată nu doar datorită interesului crescut pentru dreptul închirierii navale, ci și pentru necesitatea de a reflecta sistematic schimbările semnificative aduse de noua lege în raport cu dreptul anterior și practica internațională.