Carte Ivire
Ivire și Giuli, eleve în clasa a XII-a, sunt prietene nedespărțite dintotdeauna. Împărtășesc această prietenie tandră a primei tinereți, care este ca o iubire, care te copleșește și te definește și în care uneori riști să te pierzi – atât de mult înveți să vezi în celălalt propria ta reflexie. Dar ce se întâmplă când ceva va despărți violent această formă ușor difuză, aceste reflexii suprapuse?
Ivire este o poveste modernă de transformare, un exemplu tipic al genului, chiar dacă pădurea se schimbă într-o școală din suburbia Atenei, luptele cu examenele naționale. Este o carte care se apleacă cu afecțiune asupra sinelui adolescent, asupra dorințelor, iubirilor, viselor sale – a zgomotelor pe care trebuie să le descifreze pentru a țese pânza vieții viitoare.
Mă simt ca și cum m-aș întinde să ating cealaltă margine unde stăm amândouă, Giuli și cu mine, și ne privim indiferente, ținându-ne de mână sau așezate alături în autobuzul local, capetele noastre gemene acoperite de aceeași muzică sau plimbându-ne fără sfârșit cu un cornet de ciocolată și căpșuni în mână, singure în oraș în august. Plâng, dar nu plâng pentru marginea aceea care se depărtează luând cu ea tot ce era mai al meu. Sunt sigură de asta. Plâng pentru că George nu m-a ales pe mine.
Fragment din carte
