Când fotbalul este o sărbătoare, cu suporteri care se îmbrățișează chiar dacă aparțin unor echipe diferite, când jucătorii plâng pentru înfrângerea echipei lor, când copiii lipesc în camera lor posterul zeului lor, când Istoria se scrie și se modelează prin intermediul mingii rotunde, când logo-ul și mascota fiecărui turneu devin subiect de dispute, dacă sunt frumoase sau nu, când o tricou devine un feticș pe care îl porți la o plimbare, când admiri pe Nelson Mandela ținând Cupa și îți amintești de mâna lui Dumnezeu, este momentul să-mi amintesc poezia lui Ilia Lăgios „Balada driblingului care pleacă” ca lovitură de start pentru lectura acestui omagiu.

Răsfoiește o ediție cu infografice despre o Cupă Mondială care se apropie de 100 de ani.