Și totuși, trebuie să existe vreo diferență între Zhuang Zhou și fluture! Acesta este ceea ce numim transformarea lucrurilor.

Visul fluturelui a fost scris în secolul al IV-lea î.Hr. de către ascetul și filosoful chinez Zhuang Zhou, întemeietor al taoismului alături de predecesorul său Lao Zi. Acest mic text, jucăuș și literar, spontan și caracteristic sarcastic, surprinde relativitatea deplină din filosofia lui Zhuang Zhou: este el însuși cel care visează fluturele sau oare fluturele îl visează pe el? Până la urmă, pare să aibă puțină importanță, deoarece Tao pentru Zhuang Zhou se află pretutindeni, este definit doar de natura sa, iar viața nu este decât transformarea continuă a lucrurilor înseși; prin urmare, adevărata înțelegere nu poate fi produsul niciunei explicații – o perspectivă care mai târziu a influențat decisiv atât budismul chinez, cât și școala Zen.

Zhuang Zhou (sau Zhuangzi, care înseamnă „Maestrul Zhuang”, 369-286 î.Hr.) a trăit într-o perioadă de mare înflorire a filozofiei chineze și s-a remarcat prin extinderea și dezvoltarea principiilor taoismului stabilite de predecesorul său mitic, Lao Zi. Tot ceea ce știm despre el provine în principal din opera sa omonimă, celebrul Zhuangzi, o colecție de parabole, anecdote și alegorii alcătuită din 33 de capitole (astăzi se apreciază că doar cele șapte „Capitole Interioare” au fost scrise de el) și care îl învață pe om Calea (adică Tao) în armonie cu natura și cu fluxul lucrurilor, departe de sterilitatea schemelor logice, a învățăturii convenționale și a „civilizației”.