Cum a crescut creștinismul, pornind ca o ramură minoră a iudaismului, într-o credință internațională care a modelat lumea așa cum o cunoaștem? „Epoca Revoluției” a Romei corectează narațiunea triumfalistă conform căreia mesajul creștin a fost atât de convingător și, într-adevăr, superior, încât oamenii s-au convertit în număr mare, abandonându-și credințele păgâne, transformând astfel o mică sectă persecutată în religia de stat a Imperiului Roman. Tim Whitmarsh arată că creștinismul nu ar fi reușit niciodată dacă nu ar fi profitat de infrastructura și cultura Imperiului Roman; la rândul său, noua religie a fost modelată și transformată irevocabil de credințele și ideile romane, în special cele care circulau în părțile estice, vorbitoare de greacă, sau elenistice, ale imperiului. Această transformare radicală, susține Tim, poate fi descrisă doar ca o revoluție. Consecințele sale sunt prezente și astăzi.