Cuceririle democratice și sociale ale perioadei post-dictaturii sunt vizate. Garanțiile acestora, de la articolul 16 al Constituției până la secretul comunicărilor, sunt încălcate sistematic în practică. Totuși, chiar și simpla lor menținere în textul constituțional deranjează. Puterea economică și politică dorește să fie nelimitată și crede că a sosit momentul să impună acest lucru.

Această evoluție pune imperativ întrebarea: Cine decide soarta noastră? Încă din epoca revoluției americane și franceze, constituțiile răspund „noi, poporul”. Elitele nu se mulțumesc doar să saboteze acest răspuns în practică. Ele caută să-i elimine orice conținut. Pentru ele, răspunsul trebuie să fie „noi, cei bogați”.

Avem toate motivele din lume să ne orientăm în direcția diametral opusă. Către schimbări care să reducă bogăția și capacitățile de influență politică ale capitalului și să întărească drepturile sociale și drepturile de acțiune colectivă. Care să trateze influența tot mai mare a elitelor asupra deciziilor politice ca pe o problemă majoră cu rădăcini sistemice.

În acest context, confruntarea legată de revizuirea Constituției nu privește doar specialiștii sau o minoritate luminată. Ea privește soarta tuturor. Nu este altceva decât fațeta instituțională a discuției mai largi despre prezentul și viitorul societății noastre.