Un tratat politic este un gen special de carte care apare atunci când un politician se aşează la scris. Tratatul este în esenţă un gen teoretic, pe când politica este în mare parte domeniul acţiunii cotidiene. Un actor politic se aventurează astfel întotdeauna pe un teren instabil dacă, făcând un pas înapoi faţă de evenimentele zilnice, reflectă asupra afacerilor mondiale şi asupra situaţiei ţării sale într-un context mai larg.

Situaţia este deosebit de dificilă dacă cineva face acest lucru la început de treizeci de ani – bine, la mijlocul treizecilor. Când încă eram student, am auzit următorul zicală în timpul unei prelegeri, care mi-a rămas mult timp întipărită în minte: „Fiule, cel care scrie mult în tinereţe se va ruşina mult la bătrâneţe!” Ce pot să fac? Încerc să combat această afirmaţie...

Aşa o lucrare este neapărat incompletă, nu doar descriptivă, şi nu neapărat obiectivă. Este incompletă deoarece nu putem cunoaşte niciodată pe deplin realitatea – după cum spune zicala: „vedem lumea printr-o sticlă înnegurată.” Nu este doar descriptivă pentru că a lucra în politică înseamnă nu doar a încerca să înţelegem lumea în care trăim, ci şi, ori de câte ori este posibil, să „influenţăm, creăm şi îmbogăţim.” Nu este neapărat obiectivă pentru că în fluxul evenimentelor este imposibil să compari ştiinţific realitatea cu idealul. De asemenea, nu trebuie uitat că scrisul şi activitatea unui politician vor fi în cele din urmă judecate de istorie, în timp ce în prezent inevitabil provoacă dezbateri.