După sfârșitul domniei Reginei Elisabeta la începutul secolului al șaptesprezecelea, noua curte a regelui Iacob a fost afectată de instabilitate politică și corupție morală. Această atmosferă a oferit un teren fertil pentru dramaturgii epocii, ale căror piese explorează modurile în care decadența socială și abuzul de putere nasc resentimente și conduc inevitabil la violență și răzbunare sângeroasă.

În „Tragedia răzbunătorului” de Tourneur, fiul destrăbălat al unui duce italian încearcă să violeze virtuoasa Gloriana – o referire voalată la Elisabeta I. „Diavolul Alb” de Webster descrie o lume sinistră a intrigii și infidelității ucigașe, în timp ce „The Changeling”, poate cea mai mare realizare a lui Middleton, portretizează cu putere o femeie care își provoacă propria distrugere neintenționată. Toate trei sunt capodopere de intensitate apăsătoare, dominate de imagini ale decăderii, deznădejdi și moarte.