De la 11 septembrie 2001 și de la începutul „războiului împotriva terorii”, atenția lumii s-a concentrat asupra relației dintre politica externă a SUA în Orientul Mijlociu și oceanele de petrol brut care se află sub solul regiunii. Michael Klare urmărește impactul petrolului asupra afacerilor internaționale de la Al Doilea Război Mondial încoace, dezvăluind influența sa asupra administrațiilor Truman, Eisenhower, Nixon și Carter. El arată cum puțurile Americii seacă pe măsură ce cererea crește și avertizează că până în 2010 SUA vor trebui să importe 60% din petrolul lor. Și, deoarece cea mai mare parte a acestui necesar va trebui să provină din zone cronic instabile, adesea violent antiamericane — Golful Persic, Marea Caspică, America Latină și Africa — dependența lor va duce inevitabil la implicări militare recurente.