În acest volum final al jurnalelor lui Christopher Isherwood, apogeul unei opere monumentale de un milion de cuvinte, el întâmpină vârsta înaintată cu un umor profund și un apetit nestins pentru nou. Isherwood a călătorit și s-a schimbat odată cu secolul său, până când, în anii 1980, a fost celebrat ca cel mai fin scriitor de proză în limba engleză și Marele Vârstnic al Eliberării Gay.

Stâlpii maturității sale mulțumit, guru-ul său hindus, Swami Prabhavananda și companionul său pe termen lung, Don Bachardy, scot din el un val neașteptat de bucurie și iubire. Prieteni talentați, atât anonimi cât și faimoși, se perindă prin comedia umană dens populată a lui Isherwood, schițată cu cruzime și bunătate pe fundalul Războiului din Vietnam și al Casei Albe a președinților Nixon, Carter și Reagan.

Cariera în plină ascensiune a lui Bachardy l-a atras pe Isherwood în scena artistică a anilor 1970, unde întâlnim pe Rauschenberg, Ruscha și Warhol (servind carne mucegăită la prânz), precum și pe Hockney (adorat) și Kitaj. Din Hollywood și din lumea muzicii și a literelor apar John Huston, Merchant și Ivory, John Travolta, John Voight, Elton John, David Bowie, Joan Didion și Armistead Maupin.

Acestea sunt cele mai concrete și cele mai misterioase dintre jurnalele lui, dezvăluind cu sinceritate teama de moarte care a apărut dincolo de faima lui Isherwood și arătând cum imersia sa de-o viață zilnică l-a ridicat, paradoxal, spre transcendență.