Scriind în numărul din iunie 1965 al Economic Journal, Harry G. Johnson începe cu o propoziție aparent calibrată la scara cărții pe care și-a propus să o recenzeze: „Mult așteptata istorie monetară a Statelor Unite de Friedman și Schwartz este în toate sensurile termenului o realizare științifică monumentală – monumentală prin volumul său imens, monumentală prin caracterul definitv al tratării nenumăratelor probleme, mari și mici ... monumentală, mai presus de toate, prin efortul teoretic și statistic și ingeniozitatea aplicate pentru soluționarea unor probleme economice complexe și subtile.”
Friedman și Schwartz au adunat date istorice vaste și analize ascuțite pentru a susține afirmația că politica monetară – controlul constant al masei monetare – contează profund în gestionarea economiei naționale, în special în navigarea fluctuațiilor economice serioase. În capitolul lor influent 7, Marea Contracție – pe care Princeton l-a publicat în 1965 ca o carte separată în format paperback – ei abordează evenimentul economic central al secolului, Depresiunea.
Conform lui Hugh Rockoff, scriind în ianuarie 1965: „Dacă marile depresiuni ar putea fi prevenite prin acțiuni oportune ale autorității monetare (sau printr-o regulă monetară), așa cum susțineau Friedman și Schwartz, atunci cazul pentru economiile de piață era considerabil mai puternic.” Milton Friedman a câștigat Premiul Nobel pentru Economie în 1976 pentru munca legată de A Monetary History precum și pentru cealaltă sa carte publicată de Princeton University Press, A Theory of the Consumption Function (1957).
