Ceea ce unește fotografiile sale nu este subiectul lor, ci modul în care lumea i se prezintă: intensitatea vibrantă a culorii, tăieturile ascuțite ale umbrei, geometria urbană care punctează spațiul ca o frază de jazz. Totuși, această mișcare—care face ecou lucrărilor adunate sub titlul A Sense of Place—dezvăluie o altă dimensiune a operei sale: o cronică a vieții urbane. Orașul devine o scenă unde interacțiunile sociale modelează identități, unde fiecare persoană negociază, într-o singură mișcare, atât individualitatea, cât și apartenența la un colectiv.
Deși compozițiile sale și măiestria culorii au fost adesea celebrate, s-a acordat mai puțină atenție locului pe care trecerea sa prin oraș îl oferă locuitorului anonim. Într-o cafenea, la colțul unei străzi, sprijinit de un zid, figurile sale sunt surprinse în aparenta nesemnificație a vieții cotidiene. Nimic extraordinar nu îi atrage privirea, în afară de o curiozitate liberă de orice ierarhie socială. Puterea vizuală apare astfel din reconfigurarea realității prin culoare și compoziție.
Riturile sociale, arhitectura și lumina estompată, surprinse în momentul respectiv, devin stranii, tandre sau subtil ironice. Cotidianul devine teatral. Iar imersiunea sa în teritorii familiare—Belgia, Franța—îi ascuțește și mai mult viziunea. Corpul operei poate fi astfel citit ca o vastă investigație asupra vieții moderne, desfășurată pe parcursul a peste cincizeci de ani în întreaga lume. Astfel, captează ceea ce se desfășoară în interiorul imaginii, dezvăluind totodată o energie vitală care se extinde dincolo de cadrul fixat de ochiul fotografului.
