După cel de-al Doilea Război Mondial și Decizia Procesului de la Nürnberg, umanitatea, pe de o parte, a condamnat practicile inumane și torturile care au avut loc în timpul războiului, iar pe de altă parte, a actualizat principii fundamentale umanitare formulate încă din epoca filosofiei grecești antice, când aceasta a înlocuit treptat practicile cu caracter religios ale lui Asclepius. Elaborarea principiilor fundamentale ale eticii medicale s-a realizat și continuă să se realizeze prin practica medicală, care evoluează și dobândește noi abilități și cunoștințe odată cu dezvoltarea tehnologiei medicale și biomedicinei și dialogul cu alte științe, așa cum se manifestă în a doua jumătate a secolului XX și până în prezent.
Această problematică a determinat diferiți Organizații Internaționale, care dețin cunoștințe specializate în problemele ce apar din diversele practici medicale, în special cele legate de începutul și sfârșitul vieții, să formuleze principii etice fundamentale care trebuie aplicate sau să ghideze realizarea actelor esențiale legate de combaterea bolilor și situațiilor nefavorabile cu care se confruntă omul. De asemenea, prin această prelucrare îndelungată a principiilor etice aplicate practicii medicale, a fost acordată o atenție specială dezvoltării și aprofundării perspectivei antropocentrice în actul medical.
În plus, evoluția societăților moderne a condus la dezvoltarea treptată a structurii organizatorice pentru combaterea bolilor și efortul de promovare a sănătății, cu un accent special pe prevenirea bolilor și furnizarea oamenilor cu mijloace adecvate pentru calitatea vieții și binele lor. Problemele menționate pe scurt mai sus au constituit punctul de plecare pentru formularea și adoptarea Declarațiilor de către Organizații Internaționale legate de practica medicală sau organizarea societăților contemporane, astfel încât să abordeze în timp util diversele probleme care preocupă societatea umană și îngreunează oamenilor să trăiască sănătos și creativ.
În acest volum au fost adunate și publicate treizeci și nouă texte de Declarații și Coduri de principii morale și recomandări pentru o mai bună organizare a sistemului de furnizare a asistenței medicale, într-un cadru în care cunoștințele medicale și îngrijirea medicală specializată joacă un rol fundamental, dar în același timp este luată în considerare și dimensiunea antropocentrică, care are o importanță deosebită prin comunicarea și înțelegerea dintre medic și pacient. La acestea se adaugă câteva texte care evidențiază o mai bună organizare a asistenței medicale și faptul că se iau în considerare atât dimensiunile ce privesc sănătatea publică, cât și îngrijirea medicală individualizată.
Acest volum are și un rol educațional, deoarece oferă instrumentele fundamentale de cunoaștere și reflecție celor interesați să studieze dimensiunile fundamentale ale îngrijirii medicale, eticii și deontologiei medicale, bioeticii și eticii sănătății publice. Textele incluse în acest volum provin de la Organizația Mondială a Sănătății, Asociația Medicală Mondială, Consiliul Europei și alte organizații legate de studiul și examinarea aplicațiilor biotehnologiei și biomedicinei, precum și a dimensiunilor etice și deontologice care apar în timpul aplicării acestora atât în dimensiunea colectivă a sănătății publice, cât și în cazurile individualizate ale tratării bolilor și riscurilor umane.
