În această lucrare platoniciană, vom urmări una dintre cele mai interesante discuții filosofice despre esența Cunoașterii între cel mai fermecător profesor al gândirii europene, Socrate dialecticul și maieuticul, și studentul inspirat și matematicianul priceput, Teetet. În acest context, lupta epistemologică a lui Platon - strâns legată de filosofia sa politică și etică - va "lupta" împotriva iluziei, opiniei false și ignoranței, după ce mai întâi va justifica valoarea Cunoașterii.

Cunoașterea în filosofia lui Platon are un caracter obligatoriu. Posedarea ei duce inevitabil la acțiuni virtuoase. Fundamentele acestei perspective se află în învățătura socratică (cine știe virtuosul, îl și face). Această etică cuprinde o dialectică puternică ("trebuie să cunoști binele pentru a-l face", dar și "cine știe binele nu poate face altceva decât să-l facă") și reflectă epistemologia dinamică a lui Platon: transformarea pe care o aduce cunoașterea oamenilor este atât de mare încât aceștia nu pot alege altă cale de acțiune în viața morală și politică decât cea indicată de Cunoaștere.

"Teetetul" devine acum un far în epocile întunecate care urmează, deoarece constituie o arhitectură monumentală a Cunoașterii, care va modela raționamentul sufletului și va stabili condițiile pentru abordarea logică a teoriei ideilor.